xperience.ro

blogging as hobby

09.02.2008

Mica Italie din mijlocul Olteniei

Alandala

La cîţiva kilometri de Craiova, 25 de familii formează o comunitate despre care puţini au aflat. Sunt neam de italieni, au nume italieneşti şi o poveste care începe pe la 1800. Paştele catolic este sărbătorit în mod special, în localitatea Izvorul Rece de lîngă Craiova, de către singura comunitate de italieni din Oltenia. Italienii, majoritatea zidari, aduşi pe la 1800, de către o grecoaică bogată, au rămas aici dar şi-au păstrat numele şi tradiţiile. Ca în ţara lor de origine, italienii olteni au mers la biserică de Paşte, au mîncat panelone şi au jucat bocce pe strada principală. Italienii povestesc că părinţii şi bunicii lor locuiau într-un sat de lîngă Udine, Cormons, renumit prin meseriaşii în ale zidăritului, dar şi buni agricultori. În 1886, o grecoaică bogată, care era prietenă cu boierul craiovean Argetoianu, a luat pur şi simplu jumătate din sat şi l-a mutat aici. Oamenii spun că au plecat şi pentru că în Italia era război şi sărăcie şi că cealaltă jumătate de sat a emigrat în America. Italienii au fost împroprietăriţi şi li s-a dat cîte o căsuţă. „Pe la 1886 cînd au venit ai noştri aici, în Italia era razboi şi sătucul unde stăteau era foarte sărac. Aşa că atunci cînd a venit grecoaica să îi ia in România au plecat. Jumătate au venit aici şi jumătate au plecat în America. Erau în total o sută de familii. Cînd am venit aici ni s-a dat cîte o căsuţă cu două camere să stăm în ea. Apoi ne-am apucat noi să construim. Cînd se făcea cîte o casă aici, nu se luau bani pe mîna de lucru. Se strîngeau toţi meseriaşii şi munceau toţi gratis. Gazda trebuia însă să pună mîncarea şi băutura. Toate casele de aici aşa sînt făcute. Veneau şi meseriaşii români şi italieni şi munceau toţi cot la cot. Aşa e făcută şi casa mea. O parte din italieni s-au căsătorit cu românce şi au întemeitat familii jumătate româneşti, jumătate italieneşti“, povesteşte Umberto Del Negro. 

Italia le-a rămas ţara de suflet Prin 1950 jumătate dintre cei veniţi la începutul secolului 19 s-au întors acasă. Cei rămaşi la Izvorul Rece au lucrat în construcţii sau în agricultură, unii au ajuns chiar şi preşedinţi de CAP-uri. Italia a rămas însă ţara lor de suflet. „Prin anii ’50 cînd a început războiul în România, o parte din familiile de italieni au plecat înapoi în Italia. Şi-au găsit de muncă acolo, toţi avem rude acolo, aşa că le-a fost uşor să rămînă acolo. Şi-au luat familiile şi au rămas acolo. Nu s-au mai întors de atunci. Cei care au rămas aici au avut o viaţă frmoasă. Eu am fost preşedinte de C.A.P., Del Negro a fost inginer, a lucrat mult pe şantier, alţii au fost gricultori, alţii meşteri, fiecare ne-am bucurat de succes aici. Toţi am rămas însă cu Italia în suflet. Am mai fost pe acolo pe la rudele care ne-au mai rămas. Am petrecut şi sărbători acolo alături de ei. Ne-am întors însă mereu aici. Ne-am obişnuit aici, cu oamenii de aici şi nu am mai putea sta în altă parte. Ne place să stăm doar cîteva săptămîni pe acolo, nu mai mult.“ spune un alt italian oltenizat, Antonio Anzolini. Mulţi dintre ei au întemeiat familii noi, adeseori cu soţi români, dar şi-au păstrat tradiţiile, religia şi numele italieneşti cu care şi-au botezat copiii. „Am dat numai prenume italieneşti copiilor mei, şi îmi păstrez cu drag numele. Ne-am păstrat religia, ne-am păstrat tot, dar am luat şi anumite tradiţii şi obiceiuri româneşti. Copii noştrii sînt căsătoriţi cu români.“ mai spune Anzolini. 

Paştele îl sărbătorim de două ori. Faptul că în majoritatea familiilor sunt şi români nu i-a deranjat pe italienii oltenizaţi, care spun că, dacă şi la catolici şi la ortodocşi Crăciunul cade tot pe 25 decembrie, Paştele are date diferite în cele 2 calendare şi pot astfel să sărbătorească de 2 ori. Singura deosebire este că de Paştele catolic pun pe mese şi panelone, un cozonac special cu migdale şi, după masă, joacă bocce în faţa porţilor, un joc de bile pe care l-au adus cu ei din însorita lor ţară. Eugenia Del Negro, soţia româncă a unui dintre italieni, a renunţat la religie pentru bărbat „cînd m-am măitat cu el, am renunţat şi la religia mea şi am trecut la a lui. M-am obişnuit repede cu obiceiurile lor, dar şi ei cu ale noastre. Noi facem Paştele de două ori pe an. Şi pe cel catolic, şi pe cel ortodocs. Ce fac de Paşte cum am fost învăţată de mică, aşa fac şi acum, mai puţin cozonac de-al nostru. Nu le place la nici unul dintre cei veniţi din Italia cozonacul nostru. Ei sînt cu panelone. Aia le place la nebunie. E un fel de cozonac tradiţional de Paşti la ei. Joacă bocce în ziua de Paşti. Nu ştiu eu care e sînt regurile, ei ştiu şi i-au învaţat şi pe români cum se joacă, aşa că de la Paşte şi pînă la toamnă cînd se strică vremea, asta joacă în fiecare seară în faţa porţilor“.

Un articol de: Anamaria Dobrisan





Reclame Google

Intrebare intrebatoare

Ce faci de 1 Mai?

View Results

Loading ... Loading ...

Arhiva


Etichete

1 mai 9am Apple apple iphone Articole Bancuri bebelusi blog blogging bmw bucuresti cfr Clipuri clipuri amuzante clipuri youtube clubbing concursuri concursuri online craiova dacia dacia logan dacia sandero design blog dj pagal droguri emil boc facebook fotbal free proxy list Funny Clips Funny Pics gigi becali google Internet iphone jay bliss kudos beach kudos beach mamaia love events mamaia marea neagra medieval melodia zilei mircea geoana monica columbeanu muzica nights.ro ninsoare nokia Noutati nunta pagal petreceri romania rosario internullo socks4 socks5 Software spam traian basescu wordpress wordpress plugins yahoo youtube zapada